A merge la ședințe de psihoterapie este o alegere personală. Sunt mai multe motive pentru care apelăm la un psiholog. Uneori este vorba de a face față unui disconfort psihic, unei suferințe interioare de lungă durată, ca de exemplu anxietatea sau depresia. Alteori vrem să depășim schimbări neașteptate apărute în viață, cum ar fi divorțul, moartea unei persoane apropiate, pierderea locului de muncă, îmbolnăvirea de o boală gravă, pensionarea, nașterea unui copil sau supraviețuirea în cazul unui accident.

De fapt terapia se adresează celor care sunt îndeajuns de conștienți să realizeze că au nevoie de o mână de ajutor, iar acest lucru este de admirat. Celor care au curajul sa pășească într-un cabinet și să se deschidă unei persoane străine sa isi infrunte propriile dificultati, sa muncesca cu sine insasi.Este un process de schimbare care necesita  mult curaj si determinare.

O sedinta de terapie dureaza in general intre 60 si 90 de minute, depinde de caz si de problematica discutata. Ședințele de psihoterapie pot avea o frecvență de una, două sau, rareori, mai multe întâlniri săptămânale, în funcție de abordarea terapeutica si de gravitatea simptomelor.

În cazul în care ai făcut o programare și nu te poți prezenta la data și ora stabilită, o sa te rog să mă anunți cu 24 de ore înainte.

Durata unei ședințe este de 50 minute.

Durata psihoterapiei diferă de la situație la situație.

Deseori, variază în funcție de obiectivele pe care și le propune fiecare.

Dacă este vorba despre schimbări de suprafață, cum ar fi strict încetarea unor simptome, dezvoltarea personală sau terapia de suport, putem vorbi de o terapie scurtă-medie, ceea ce implică un parcurs ce poate dura 3-6 luni.

În cazul în care îți dorești schimbări de profunzime, aceasta însemnând schimbări la nivelul personalității, putem vorbi de terapii de medie și lungă durată, pornind de la un minim de 6 luni – 1 an.

Un alt factor important este atingerea obiectivelor. Fiecare persoană are propriul ritm, care trebuie respectat.Poți alege momentul în care dorești să închei psihoterapia

 Unul dintre cele mai importante aspecte ale psihoterapiei este confidenţialitatea. Fiecare psihoterapeut este obligat, nu doar moral şi deontologic, ci şi legal să respecte confidenţialitatea şedinţelor.

Articolul 4, paragraful 2 din legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică spune aşa:

„Confidentialitatea actului psihologic este protejata prin lege şi este o obligaţie a oricărui psiholog.„

Codul etic al Federaţiei Române de Psihoterapie, precum şi cel al Colegiului Psihologilor din România, precizează că sunt supuse confidenţialităţii „toate informaţiile care devin cunoscute psihoterapeutului ca urmare a relaţiei psihoterapeutice.”

Informaţii confidenţiale pot fi împărtăşite cu terţe persoane în anumite cazuri speciale precum:

• acordul explicit al clientului;
• pentru protecţia sănătăţii publice;
• pentru prevenirea unui pericol iminent (ex. suicid);
• pentru prevenirea săvârşirii unei fapte penale (ex. uciderea altei persoane);
• în scop de autoapărare, în cadrul comisiei de etică şi deontologie a asociaţiei din care face parte psihoterapeutul sau la Colegiul Psihologilor, instanţă sau poliţie, atunci când un client face o reclamaţie cu privire la prestaţia psihoterapeutului. În acest caz, (şi) organele de anchetă sunt răspunzătoarea pentru asigurarea confidenţialităţii acestor şedinţe.

Exemplu de încălcare nepermisă a confidenţialităţii:

• Vine X la tine în terapie?
• Da!

Însăşi faptul că X sau Y vine la terapie sau nu este confidenţial!

Sau..

• Sunt soţul/soţia/prietenul lui X, am sunat să mă interesez despre cum merge terapia.
• Merge bine/rău…

Nimic din cadrul şedinţelor nu se discută cu terţe persoane, decât cu acordul persoanei vizate.

Exemplu de încălcare permisă a confidenţialităţii:

Un client poate afirma la un moment dat că după şedinţa de psihoterapie se va sinucide sau va ucide pe cineva. Dacă psihoterapeutul consideră că pericolul este real şi există un serios risc ca acest lucru să se întâmple, atunci încălcarea confidentităţii este nu doar permisă, ci şi necesară şi terapeutul trebuie să ia atitudine.

Aspectele ce ţin de confidenţialitate de obicei sunt discutate la prima şedinţă, sau, dacă au fost omise, imediat ce ne aducem aminte de ele.

Confidenţialitatea este o chestiune extrem de serioasă şi importantă, este una dintre pietrele de temelie a psihoterapiei.

A face psihoterapie presupune, în primul rând, să iei decizia de a te lăsa ajutat de o persoană specializată pentru a atinge anumite obiective dorite. Poate fi vorba despre depășirea unor blocaje, dispariția unor simptome, despre autocunoaștere și creștere, despre îmbunătățirea relației cu cei din jur, despre regăsirea echilibrului pierdut.

Următorul pas este găsirea unui psihoterapeut, fie prin recomandări, fie pe internet. Este de dorit ca psihoterapeutul să aibă studii de specialitate în domeniu. Asta presupune să fi absolvit o facultate  și a urmat cursuri de  formare si specializare într-o abordare terapeutică. Atestatul de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor din Romania dovedește toate acestea.

Ședințele au loc in cabinetul de psihoterapie, ceea ce presupune ca trebuie sa te deplasezi la locația respective sau on-line.

Primele 3-5 ședințe sunt întâlniri de cunoaștere și evaluare. Îmi vei putea vorbi despre cauzele care te-au adus in cabinet si ce așteptări ai de la psihoterapie. Va fi de ajutor să îmi dai câteva detalii despre trecutul tău, pentru a înțelege cât mai bine situația în care te afli. După aceste prime întâlniri vom putea stabili mai departe calea de urmat. Rolul meu este să te însoțesc, să te sprijin în alegerea unor soluții. Să pun întrebări care sa te facă să conștientizezi mai bine calea aleasă și calea de urmat. Să te ajut să înțelegi pe tine și să lupți cu proprii demoni. Toate acestea într-o atmosferă sigură, bazată pe autenticitate, deschidere și cooperare.